A murit compozitorul Liviu Dănceanu, fost director artistic al festivalului „Zilele Muzicii Contemporane” din Bacău

S-a stins din viaţă, în 26 octombrie, compozitorul Liviu Dănceanu, anunță Radio România Muzical.

Liviu Dănceanu – foto tinerimearomana.ro

Personalitate marcantă a muzicii româneşti contemporane (pe care a influenţat-o benefic vreme de decenii atât în calitate de compozitor, dar şi ca lider fondator al prestigiosului ansamblu „Archaeus”), Liviu Dănceanu s-a născut la Roman, în 1954, şi a absolvit Universitatea Națională de Muzică București în 1980, la clasa de compoziție a lui Ștefan Niculescu, specializându-se, ulterior, cu Iannis Xenakis. Debutează componistic în 1978 cu lucrarea „Les héros” op.1.

Ca fondator și director artistic al ansamblului „Archaeus”, Liviu Dănceanu a participat la importante întâlniri muzicale internaționale. A dirijat peste 500 concerte în ţară dar şi în întreaga Europă şi Statele Unite ale Americii. Liviu Dănceanu a fost director artistic al festivalului „Zilele Muzicii Contemporane” de la Bacău (începând din 1992) și al „Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi” de la Bucureşti (în 1992-1996 și 2001-2002).

A activat, de asemenea, ca profesor de istoria muzicii, estetică și compoziție la Universitatea Națională de Muzică din București.

Meritele sale au fost recunoscute prin numeroase premii (între care 6 ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi un Premiu al Academiei Române în 1988).

Nu în ultimul rând, Liviu Dănceanu îşi câştigase admiraţia şi ca eseist de talent:

„Uneori funcționez ca un bumerang cu acțiune lentă: odată atinsă ținta, mă întorc acasă; în peregrinarile mele, fiecare eveniment constituie o țintă virtuală; sunt avid după impresii pe care le adun din toate muzicile întâlnite pe drum. Alteori sunt mânat de un singur gând, caut anume ceva, un timbru nou, o nouă formă de relief sonor etc. Câteodată slujesc la curțile feudalilor marii muzici. Altădată, dimpotrivă, perorez idei consacrate, preluate însă după chipul și asemănarea mea. În fine, există momente când urmăresc anexarea unor noi teritorii în care să-mi impun legea, obiceiurile, fiind în același timp contaminat de specificul acestor teritorii. În definitiv, nu sunt altceva decât un music-trotter care străbate în lung și în lat drumurile muzicii timpului nostru.” (Liviu Dănceanu)

Lasă un răspuns